Institutul a fost înființat la 6 mai 1968, conform hotărârii adunării constituante a colhozurilor asociate din 12 raioane ale republicii, cu denumirea inițială „Moldvinsadproiect”. Sovietul Miniștrilor al RSS Moldovenești, prin Hotărârea nr. 217 din 19 iunie 1968, a aprobat Statutul Institutului Moldovenesc Intercolhoznic de Proiectare pentru Organizarea Teritoriilor și Reabilitarea Viilor și Livezilor în Colhozurile RSS Moldovenești. Ulterior, conform Ordinului nr. 624 din 15.11.1973 al Ministerului Agriculturii al RSS Moldovenești, institutul a fost redenumit în Institutul Tehnologic de Proiectări „Kolhozvinsadproiect”.

• organizarea și argumentarea științifică a plantării livezilor și viței-de-vie în corespundere cu condițiile naturale și economice;
• proiectarea asociațiilor și complexelor specializate intergospodărești de viticultură și pomicultură;
• folosirea eficientă a terenurilor pentru plantațiile multianuale;
• crearea condițiilor teritorial-organizatorice pentru mecanizarea proceselor de producere și folosirea muncii manuale.

Primul director al institutului a fost Roza Radaichina, care a activat în această funcție în perioada 1968–1986. Numirea ei în fruntea institutului s-a datorat faptului că, o perioadă îndelungată, s-a ocupat de problemele viticulturii și pomiculturii, activând în cadrul Ministerului Agriculturii din republică. În primii cinci ani de activitate în funcția de director au fost construite două blocuri locative, clădirea administrativă a institutului, laboratorul și garajul subteran. În mare parte datorită ei, în institut s-a format un colectiv profesionist și unit, capabil să soluționeze cele mai complexe probleme privind dezvoltarea viticulturii și pomiculturii. Totodată, o atenție sporită a fost acordată creării condițiilor de muncă și de trai, precum și instruirii tinerilor specialiști și a noilor angajați.

În 1986, institutul a fost condus de Victor Barabaș. Sub conducerea sa au continuat lucrările de proiectare a noilor plantații de livezi și viță-de-vie, precum și lucrările de construcție a cantonamentelor de câmp în plantațiile multianuale.

Nicolai Luchianov s-a aflat în fruntea institutului în perioada 1986–1990. Până a veni la institut, a activat îndelungat în calitate de ministru al viticulturii și pomiculturii din republică. În cadrul institutului a inițiat implementarea unor noi forme de organizare a proceselor de producere și de salarizare a specialiștilor. De asemenea, a sistematizat ordinea de planificare a volumelor de lucru și procesul de reorganizare a activității instituției.

În funcția de inginer-șef al institutului, în diferite perioade, au activat: Alexei Fosticov (candidat în științe tehnice), Pavel Kuznețov și Valentin Smaghin.

Institutul elabora:

• scheme generale cu argumentare tehnico-economică privind amplasarea și dezvoltarea pomiculturii și viticulturii;
• proiecte tehnice pentru organizarea teritoriilor destinate înființării noilor plantații de viță-de-vie și livezi pe zone, raioane și microraioane;
• proiecte tehnice de lucru pentru ameliorări funciare, protecția solurilor și combaterea eroziunii în livezi și vii.

Specialiștii institutului au elaborat proiecte de unicat:

• pentru plantarea livezilor de tip industrial în diferite raioane ale republicii:
  • „Pamiati Iliiciu”, raionul Slobozia – 5984 ha;
  • „Biruința”, raionul Râșcani – 2800 ha;
  • „Livada”, raionul Grigoriopol – 2804 ha;
  • colhozul „Kirov”, raionul Râbnița – 2300 ha.
• proiectarea teraselor pe pante pentru plantarea viței-de-vie:
  • colhozul „Miciurin”, raionul Orhei;
  • colhozul „Moldova Socialistă”, raionul Glodeni;
  • proiectul pentru înființarea unei noi plantații de viță-de-vie pe o suprafață de 900 ha în colhozul „Pobeda”, raionul Taraclia.

La nivelul relațiilor internaționale, specialiștii institutului realizau un amplu schimb de experiență cu parteneri de peste hotare, colaborând fructuos cu întreprinderi și organizații atât din fostele republici unionale (Rusia, Ucraina, Belarus, Uzbekistan, Azerbaidjan), cât și din țările fostului lagăr socialist (Bulgaria, Ungaria, Germania, România, Cehoslovacia, Iugoslavia).

În vederea acordării de sprijin pentru proiectarea plantațiilor industriale de viță-de-vie și livezi pe suprafețe extinse, institutul a elaborat proiecte în Azerbaidjan, în regiunile Krasnodar și Stavropol ale Federației Ruse, precum și în regiunea Gomel din Belarus. De asemenea, au fost elaborate documente de deviz și cheltuieli pentru proiectele de plantare a viței-de-vie și livezilor de tip industrial în sovhozurile și colhozurile din regiunile Transcarpatică și Cernăuți din Ucraina.

În 1975, în colaborare cu biroul de proiectări din Potsdam și cu participarea savanților institutului de cercetări științifice în domeniul pomiculturii din Dresda-Pillnitz, specialiștii institutului „Kolhozvinsadproiect” au elaborat proiectul pentru plantarea în RDG a livezii intensive „Дружба–Freundschaft” pe o suprafață de 1740 de hectare.

La realizarea acestor succese de mare faimă ale institutului „Kolhozvinsadproiect” au contribuit în mod deosebit specialiștii: Teplițchii A., Travinschii T., Tulbure I., Melnicenco V., Kovalciuc O., Ivașcenco L., Milevschii A., Celac M., Petrov N., Căldăruș B., Beh V., Hmurovici A., Martânov N., Duvanov V., Siveț V., Vasilinga V., Gânju V., Marandici S., Jitnic A., Haraja L., Obrazțov B., Cușnir A., Deșcov P., Dumitrascu I., Primciuc V., Toma N. și alții.